Powered By Blogger

miercuri, 26 februarie 2020

PE CER ÎNȘIR POEME



Amiaza-și trage-oblonul să lase nopții loc
Amurgul sângerează pe cer creând iluzii
Eu strâng cuvinte-n palmă și-ntr-un năstrușnic joc
Le-arunc pe o hârtie să le citească surzii.

În jurul meu copacii se tânguie cu foc
Robiți de-un vânt sălbatic ce-ngenunchează corbii
Eu răscolesc emoții și din condei le storc
Pe-o strună de vioară, să le audă orbii.

Și dacă-n noaptea asta m-aș preschimba în stea
De vină-ar fi dorința ce-mi stă deasupra frunții...
Eu cer eternității o clipă să-mi mai dea
Pe cer să-nșir poeme, să le privească muții.

26.02.2020
Focșani

duminică, 23 februarie 2020

VISARE



Joc șotron la miezul nopții cu-o mumie egipteană
Este vis sau e aievea? Simt miros de smirnă arsă
Lângă mine, fără straie, nefiresc de pămînteană
O copilă cu păr roșu frumusețea își revarsă.

Râde în mirajul nopții, aruncând săgeți de ceară
Ochii vineți și-i rotește peste zarea-întunecată
Cântul ei pătrunde-n mine, mă străpunge ca o gheară
Visu'mi spune că sunt vie dar copila este moartă..

Hieroglife fără noimă îi apar sub talpa-i goală
Dănțuie în umbra lunii presărând stele-n cărare
Încât mumia vrăjită mi se cuibărește-n poală
Iar eu, fără să-mi dau seama, îi șterg praful pe spinare.

Mintea mea încețoșată de magie..se revoltă
Din crâmpeie de imagini o icoană plămădește
Maica Domnului mi-apare și-mi zâmbește dezinvoltă
Saruntandu-mă cu zorii, din visare mă trezește!

23.02.2020
Focșani

marți, 12 martie 2019

DACĂ TU ÎMI EȘTI SORTITUL..


Te-am hrănit cu rădăcina unei rugăciuni bizare
Și-am simțit că-mi fuge clipa când te-am judecat greșit
Ți s-a cuibărit pe pleoape cu adâncă-nverșunare,
Ingropat într-o grimasă, sentimentul greu lovit.

Ești că vameșul ce mita și-o pitește-n buzunare
Mestecând în colțul gurii din trabucul cubanez
Strângi în tine tot năduful scoțând grija la vânzare
Eu te-ntâmpin cu privirea..tu privești cum mă-ntristez..

Cu ce altă rugaciune să-ți mai mângâi nepăsarea
Când pe rugul ființei mele ard atâtea sentimente?!
Tu ți-ai închistat în vene, schimbând sângelui culoarea
O eternă pledoarie despre viață și regrete..

Dacă tu îmi ești sortitul îți voi pune viață-n palme
Dezlegând cimilitura..într-un altfel de poem
Să-ți aduc pe tâmple briza împletită-n valuri calme
De privirea ta-nghețată sa-ncetez să mă mai tem..

12.03.2019
Focșani
Oana Adriana Alexandrescu

LÂNG-UN FLUTURE DE CEARĂ...

Prins de geamul casei mele șade-un fluture de ceară
I s-a scurs întreaga viață într-o zi de primăvară
Și l-au petrecut în taină două adieri de vânt
O zambilă despletită și un guguștiuc flămând..

A rămas doar umbra-i tristă să-i continue povestea
Două aripi fără viață veșniciei i-au fost zestrea..
Mi s-a-ngreunat privirea sub această poezie
Lângă el, croiau poeme fluturi vii încă vreo mie..

Ca și ei, alte insecte plănuiau să scrie-o carte
Nu-și analizau destinul, nici nu se fereau de moarte
Își ungeau chipul cu raze așteptându-și prădătorii
Numai eu uram aiurea pitpalacii și cocorii..

Dacă asta este viața..cu ce drept îmi plîng eu soarta?
O poveste se încheie..dar se scrie-n urmă alta
Îmi pun lacrima de-o parte lâng-un fluture de ceară
Mai am timp de o poveste..și de-o altă primăvară!

12.03.2019
Focșani
Oana Adriana Alexandrescu

sâmbătă, 19 august 2017

DACĂ M-AI IUBIT VREODATĂ...


A fost numai o privire..m-ai întemnițat pe dată
Paznicii dorinței tale au fost tandre mângâieri
Cu cât mă atragi spre tine, cu atât mai condamnată
Imi simt inima..Se zbate de atâtea îndoieli..

Vreau să evadez din simțuri dar îmi place letargia
Cu cât focul tău mă arde, cu atât mai mult tânjesc
La o viață condamnată peste care nebunia
Să îmi curgă valuri, valuri..profanând ce-i îngeresc..

Vreau prin vene să îmi curgă nu doar sânge..ci și fiere
Să pot suporta calvarul ce mă faci să-l simt când pleci
Antidotul suferinței e doar dulcea-ți mângâiere
Dacă m-ai iubit vreodată..vreau durerea să-mi dezlegi!

19.08.2017
Oana Adriana Alexandrescu
Focșani.
Imagine: sursă Internet.

vineri, 23 iunie 2017

VÂNTUL

În zadar îți caut formă și contur..că nu te-aseamăn
Nici cu Cerul, nici cu marea..nici cu cu vreo făptură vie
Făr de tine, n-ar fi viață..nici iubire fără seamăn
Doar tu-mi duci în zări speranța, dorul meu și-a mea mânie..

Răscolești frunzele arse din grădina mândrei toamne
Și-arunci florile de gheață pe grumazul iernii reci
Primăverii scrii elogii..mângâind muguri de poame
Și adii zâmbind a vară peste tainice poteci..

Duce-m-ai în zboru-ți dulce unde marea se îngână
Cu zenitul..să mă lepezi..în al apei Univers!
Iar de poți, adie-mi gândul..smulge-mi lacrima din mână
Și dă-mi pacea și iubirea..preschimbându-mă în vers!

Vântule..a ta furie uneori mă înspăimântă
Nu îmi zdruncina durerea..ci aruncă-mi-o în nori
Și iubește-mă prin plete până-n ultima secundă
Cu miresmele de rouă..cum o faci de-atâtea ori!...

24.06.2017

marți, 13 iunie 2017

DE DRAGUL TĂU

Înflorit-au dalbii crini, timpuriu de astă dată
Răsfățatu-m-au miresme..ucigând păreri de rău
Îți mai amintești iubite cât eram de tulburată
Când plecai de lângă mine?!..Mă topeam de dragul tău...

Nu-mi plăcea vântul ce aprig îmi rotea părul inele
Și nici noaptea..fără tine! Îmi simțeam sufletul greu
Nu-mi plăceau stelele-n ceruri..mă înfioram de ele
Dar le-am acceptat în suflet..le-am iubit,de dragul tău!

Erau zile nesfârșite..îmi doream să văd pământul
Deschizându-se spre mine..să-mi înghită dorul greu
Apăreai ca o nălucă..tainic răvășindu-mi gândul
Azi m-am prins de firul vieții..respirând de dragul tău!

13.06.2017
de Oana Adriana Alexandrescu
Focșani.
Imagine: sursă Internet.